Impresie de Bucuresti

Motivul pentru care am fost de aceasta data la Bucuresti nu a fost deloc unul placut, dar nu am sa vorbesc despre asta, ci despre gustul amar pe care mi l-a lasat capitala (am plecat de acolo cu o impresie mai proasta decat cea pe care o aveam deja formata).
Prin urmatoarele observatii nu incerc sa generalizez , mai ales ca era 1 decembrie si e posibil ca lumea “buna” a Bucurestiului sa fi fost in mare parte plecata din oras.
-oameni cu chipuri foarte sterse , inexpresivi si blazati;
-oameni cu un stil vestimentar deplorabil, imbracati toti ca de la second hand, lipsit de orice urma de eleganta si originalitate;
-strazi cumplit de mizerabile;
-cladiri in paragina si strazi deformate;
-doar cladiri si atat, un univers gri ;
-vestitul Cismigiu mi-a parut si mai sec de data asta, nu se compara cu Copoul;
-m-am intalnit intamplator cu Adela Popescu, e mult mai mignona decat ma asteptam ; era impreuna cu iubitul ei, Marius Kalmar cred, se matzaia si alinta intr-un stil tipic bucurestean; conjuctura de moment putea sa o faca sa creada ca sunt un paparazzi, de asta s-a uitat f atent, usor panicat si foarte prevazatoare la mine;

O manelista

Am dat intamplator peste blogul unei maneliste. Aspectul deosebit de estetic al blogului, temele abordate, exprimarea literara, dar mai ales numarul impresionabil de comments ale celor pe aceeasi lungime de unda cu ea m-au miscat atat de profund , incat am simtit nevoia sa vi-l arat si voua. Enjoy!

http://ioanapisy27.ablog.ro/categorie/10797/

Copiii lumii

http://www.sacbee.com/static/weblogs/photos/2009/11/the-worlds-children.html

Respect

Respect total fata de talentul literar al mamei mele. De ce spun asta? Veti intelege . Urmeaza sa public in acest post ultima ei compozitie. Mai ceva decat “Puiul” al lui Ion Alexandru Bratescu Voinesti.

Dupa cum am promis :

“Toate povestile de dragoste sunt frumoase pentru perioada desfasurarii lor. Ele se diferentiaza doar prin finalul lor : urat/frumos, fericit/nefericit, survenit prea repede, prea tarziu sau niciodata.

Eu scriu povestea unei iubiri speciale, a unei iubiri sublime, care poate innobila orice fiinta umana.

Decembrie 2005. Mai sunt cateva zile pana la Craciun. Sectia de oncologie a unui spital renumit, salonul 7.

Ghemuita pe patutul de langa geam, Mariuca se priveste indelung intr-o oglinda. Cu paloarea din obraz s-a obisnuit deja, dar nu mai suporta deloc baticutul acela legat cu fundite. Il da jos cu miscari lente, cat mai lente, incercand parca sa indeparteze cat mai mult momentul cand isi va vedea capusorul fara fir de par. Mai pastreaza funditele cu care isi lega coditele ei blonde ce ii ajungeau pana la brau. Este ingandurata: daca mosul o va intreba unde ii sunt zulufii blonzi de anul trecut? Se hotaraste sa isi roage colegii de salon sa ii deseneze pe pielea capului niste suvite colorate cu carioca; trebuie sa fie cocheta, doar a implinit 7 ani.

A invatat sa citeasca folosind mai mult inscrisurile de pe cutiile de medicamente, flacoane, injectii, decat slovele din abecedar.Scrie agramat, cu litere de tipar, dar scrie apasat, din inima.

Mariuca asteapta cu nerabdare ziua urmatoare, pentru ca doctorul trebuie sa ii dea un raspuns foarte important : va fi acasa de Craciun? Casa ei e doar un orfelinat, acolo va veni Mos Craciun. A facut chiar o pregatire pt aceasta intalnire. Ii va spune mosului ca a fost f cuminte: nu a plans cand acul i-a patruns in vena, n-a plans cand a primit perfuzii sau injectii, nu s-a jelit cand a simtit ca stomacul i se intoarce pe dos de la atata greata, n-a oftat ca nu poate manca, nu poate respira, nu poate merge; n-a spus nimanui cat de tare o doare tot corpul. In schimb , ii va spune mosului ca a invatat sa citeasca si ca vrea sa primeasca in dar o scrisoare de la mama ei.

A doua zi, doctorul intra in salon cu capul plecat. O priveste mult, indelung, cu chipul crispat, e nemiscat.Nu-si poate ascunde trairile. Broboane de sudoare ii ineaca fata, mainile ii tremura vizibil, halatul i se lipeste de trup, curge apa pe el.

Mariuca a inteles tot, a inteles ce e neputinta.Se ridica, intinde catre domnul doctor un pahar cu apa, il saruta gingas pe obraz, ii cuprinde gatul cu manutele firave si il imbratiseaza indelung, si-i sopteste incet : asa procedeaza asistenta cu mine cand imi este rau.

In zilele care au trecut, intre doctor si Mariuca s-a asternut o tacere deplina, o tacere ce exprima mult mai mult decat toate cuvintele cuprinse intr-un dictionar, care exprima totul.Se priveau doar, vorbeau numai din priviri. Doctorul o mangaia si ii dadea zilnic cate o pastiluta pe care o scotea din buzunarul de la piept ; era o pastila menita sa ii usureze suferinta, o calma , o alina.

Nu mai exista nici o solutie, nici o speranta. Povesteau asistentele ca l-au auzit pe doctor bolborosind in cabinetul sau fragmente de rugaciuni; se ruga pentru Mariuca ; se ruga lui Dumnezeu, el, care era recunoscut ca ateu convins.

In noaptea in care copiii il asteapta pe Mos Craciun cu daruri, Mariuca a plecat sa se joace cu semenii sai, a plecat la ingeri.

Dimineata, doctorul a gasit in patut doar trup fara suflet. Albul fetei, asemenea fulgilor de nea ce s-au asternut in cursul noptii, contrasta cu firisorul de sange ce se prelinse din coltul gurii. In pumnul strans tinea un ghemotoc de hartie, patat cu ciocolata, sange si guma de mestecat. Doctorul ia ghemotocul, il desface cu mare grija, si gaseste in interior mici fragmente de pastile. Cu ochii umezi, desluseste pe hartie slovele Mariucai, inegale si asimetric asezate : “Dar de Craciun pentru domnul doctor.Am pastrat cate o bucatica din fiecare pastila pe care mi-o dadeai ca sa ma simt bine. Cand te doare ceva, sa iei negresit, nu vreau sa suferi, te-am iubit atat de mult!”.

Cu lacrimi siroindu-i pe obraz, doctorul se indreapta spre geam si priveste in gol. Bolnavi, insotitori, asistente, mediciniste, stau laolalta, nemiscati si muti, par ei insisi fara suflare ; imagine de tablou agatat pe perete…”

Tribut MJ

Traim intr-o lume in care:
- mii de oameni mor infometati, bolnavi sau torturati;
- mii de copii nu isi traiesc copilaria , aceasta fiind de cele mai multe ori ultima perioada din viata lor;
- mii de oameni sunt supusi unor cruzimi de neimaginat, si mai trist, sunt din ce in ce mai multi oameni capabili de cruzime;
- cu fiecare noua generatie, omenirea se indeparteaza de umanitate;
- poluarea , dezastrele naturale(climatice), razboaiele sunt din ce in ce mai prezente;

Dar voi, fiind constienti de toate astea, continuati sa faceti ,ca niste maniaci, luni de zile, tribute Michael Jackson, de parca asta ar fi problema esentiala cu care ne confruntam. Bravos!

Poveste de iubire din al doilea razboi mondial

Aneta s-a nascut in 1921, intr-un sat din Suceava, intr-o familie modesta. Erau 7 surori si un frate mai mare, ea se situa undeva pe la mijloc , avand grija de surorile mai mici si invantand de la o varsta frageda sa munceasca de la cele mai mari. Mama ei era o femeie puternica, harnica, ambitioasa si iute la manie,foarte ordonata si disciplinata, dar care iubea foarte mult copiii. Odata cu trecerea anilor, Aneta a inceput sa ii semene din ce in ce mai mult. Isi castiga existenta din lucrul la camp, in gradina, la casa , dar si din croitorie, fiind vestita in sat pentru hainele frumoase si originale pe care le facea.

Intr-o duminica dimineata,  Aneta s-a dus cu surorile ei la cimitir pentru a-i duce flori tatalui ei, mort de cativa ani. Avea 25 de ani pe atunci. Era frumoasa si eleganta, ingrijita dar modesta, serioasa si resonsabila. S-a intamplat ca in ziua aceea sa fie acolo un grup de militari. Aneta avea o feblete pentru barbatii in costum de armata. Nu i-a venit sa creada ca realitatea ii ofera asa o sansa,  in momentul cand barbatul impunator , cu cel mai inalt grad din grup,cu un chip frumos, serios , puternic si in acelasi timp bland, ii face neclintit un semn cu degetul, sa se apropie de el. Tremurand toata, a venit la el cu privirea timida spre pamant. El i-a spus ca a ramas uimit de frumusetea ei , si a intrebat-o direct daca este casatorita si daca este “cuminte”. Urmatoarea replica a lui a venit rapid, si i-a petcetluit intregul destin Anetei : “Te casatoresti cu mine.” Ea a aprobat dand din cap fericita. A fost dragoste la prima vedere. Pe el il chema Petru si facea parte dintr-o familie instarita si era ofiter al armatei romane. In acele vremuri, barbatilor din armata le era permis sa se casatoreasca doar cu femei frumoase si bogate. Aneta indeplinea numai prima conditie. A doua zi , Petru i-a spus sa se aranjeze , a dus-o la un fotograf, pentru a inmana poza superiorului, si-a trecut intreaga avere pe numele ei, si a primit astfel aprobarea. A treia zi erau casatoriti.

Fericirea lor a durat doar 1-2 ani, pana a inceput al doilea razboi mondial.

Aneta a ramas singura in sat cu familia ei, si se ascundea zilnic cu surorile ei , intr-o camera situata sub podeaua casei, pentru a se apara de violurile si furturile soldatilor rusi, care obisnuiau sa caute in casele oamenilor fetele frumoase, granele si banii.

In acest timp, Petru a suferit rani adanci, mai mult spirituale decat fizice. Cu un picior sfaramat de trei ori, incerca cu greu sa isi salveze viata. Pe campurile de lupta, bea apa de ploaie adunata in urmele lasate in pamant de copitele vitelor. Intr-o zi, cand abia mai rezista de foame, prietenul lui cel mai bun a luat o talpa de papuc pentru a o manca, a rupt jumatate si i-a intins-o lui Petru. In acel moment, capul prietenului a fost retezat de un obuz. Petru s-a intors din razboi cu ulcer, diabet si inima bolnava.

In urmatorii ani, cei de pace, Petru a fost numit presedintele cooperativei agricole de productie (CAP sau Viata Noua). Mereu cu un suflet puternic, bun si altruist, in toti acesti ani a incalcat legea si si-a riscat viata si libertatea pentru a-i ajuta pe oamenii care erau obligati prin diverse metode sa isi dea bunurile la colectiv.

Petru si-a dorit mereu un baiat, dar Aneta i-a daruit 2 fete si 5 nepoate. Ultima am fost eu. Imi amintesc chipul bunicului meu si cum imi spunea “Sandu”. Cand aveam 2 ani, a murit, lasandu-i bunicii mele in suflet o durere vesnica care nu a lasat-o niciodata sa creada ca va mai trai atatia ani dupa. Si-a crescut nepoatele cu o mare dragoste si grija, ca din sufletul nu al unui om, ci alor doi.

Kate Bush – Army Dreamers
Asculta melodia

Versuri

“Cri , da-mi manuta si fii atenta,
E toamna arborescenta,
Si nori in amestec cu stele,
Curg peste autoturisme de pe sosele.”
(Mircea Cartarscu)

“Ochii ei ziceau ‘Intelegi?’
‘Pentru ce nu-ntelegi?’ ma-ntrebau fara glas,
Dar nici unul nu vroia sa faca primul pas,
Prea vroiam sa cadem in genunchi impreuna…’”
(Jules Laforgue)

“drago, atat de draguta erai cand vroiai sa faci misto,
sau cand iti trebuia dragoste
cine isi descheia singura nasturii de la camasa in carouri?
cine invata la pedagogie cu ochelarii pe nas
pana cand i se facea greata?
cine imi dadea rime sa ii fac sonete?
… acum tu penru mine tii de fiziologic,
acum tu pentru mine esti doar o torsiune de degete,
o rupere de tendoane,
acum tu esti doar un lac de sange unde a fost cineva casapit,
pe zapada dumnezeiasca din Bucuresti,
acum tu esti doar o fosta colega de facultate,
o fosta dulce colega de facultate, din facultate, din tinerete…”
(Mircea Cartarescu)

“Toamna cu luna
as vrea atit de tare sa fim acum impreuna
sa privim vitrinele impreuna
sa numaram taxiurile impreuna
si sa ne ninga frunzele-ngalbenite.”
(Mircea Cartarscu)

“Esti singur azi si-mpovarat de tine,
De slava si de visuri despartit,
Dar ai ramas iubitul pentru mine,
Cu cat mai trist,
Cu-atat mai indragit.
[...]
Tristeti sporind , trec zile fara veste…
Ce rugaciuni de dragul tau sa fac?
Iubirea mea atat de mare este,
Ca n-ai putut  nici tu sa-i vii de hac.
(Anna Ahmatova)”

Funny

Am regasit aceasta ipostaza de multe ori, culminand cu tabloul misogin din primele episoade ale serialului “Ned and Stacey” si continuand cu imagini ceva mai docile pe la avatarele unor indivizi. Dar este prima oara cand regasesc aceasta imagine cu rolurile inversate.

http://picasaweb.google.com/alexandra.curic/Faine#5381745860200647522

Zodii

Cateva chestii pe care le-am observat eu insami despre zodii:

- berbecii au cel mai mare succes la femei,sunt frumosi,sunt kynky, dar cu toate astea rar au noroc in dragoste, sau il gasesc greu; sunt amatori de senzatii tari, isi doresc ca prietena lor sa fie o “mama”,si sa fie foarte toleranta; au mania persecutiei, sunt gelosi si putin maniaci; sunt curajosi, dar de obicei curajul asta se naste din inconstienta lor; sunt genul care ar canta serenade la balcon(azi la un balcon, maine la alt balcon) cel mai bun prieten al unui berbec este de obicei un taur; nu prea cunosc femei in zodia  berbec;

- taurii sunt de 2 tipuri : cei mai blanzi si cei mai al dracului; totusi au in comun  faptul ca sunt incapatanati; vorbesc fff mult si sunt smart, unii din ei sunt extrem de visatori; sunt persoane f calde de obicei si destul de amiabile, doar cand nu ii impiedica anumite fixatii si atitudinea foarte impulsiva; cel mai bun prieten al unui taur este de obicei un berbec; nu cunosc femei in taur;

- gemenii, si femeile si barbatii sunt persoane foarte gingase, sensibile dar care sunt uneori in stare de o cruzime surprinzatoare pt ei, foarte visatore, ghidate doar de emotii si deloc de ratiune; se razgandesc foarte usor; au suflete pure de copii, indiferent de ce ar face; au foarte multa intelepciune; foarte profunzi in ceea ce simt, desi azi simt ceva, maine cu totul altceva; mi se par printre cei mai carismatici din zodiac, inteligenti, stapanesc arta conversatiei, foarte populari;

- racii : cu exceptia a cateva specimene care arata exact contrariu, racii sunt foarte plini de viata, vorbesc foarte mult; sunt foarte sensibili, destul de singuratici; sunt workaholici, profunzi, isi apara cu foarte multa indarjire ideile; extrem de dificil, poate cei mai dificili din tot zodiacul;

- leii: foarte sinceri, directi, plini de viata, curajosi, integri, populari; fetele sunt foarte atasate de mama lor, adora sa danseze, sa calatoreasca; iubesc mult copiii;

- fecioare:barbatii sunt molcomi, bonomi, docili ; femeile sunt puternice, mari sustinatoare de idei ,de filozofii, cauta adevarul universal; ambii au mare ghinion in dragoste ; au multe vise;extrem de optimisti;

- balante: le place sa leneveasca si sa doarma ceva de groaza; se inteleg cu toata lumea;socializeaza cu toata lumea; aproape cei mai populari dintre zodii; persoane simpatice;

- scorpioni: barbatii foarte glumeti din fire, dar sunt cativa “veninosi; femeile frumoase si inteligente, au succes la genul opus;

- sagetatori: aici sunt exact doua categorii extrem de distincte, genul tacut si aparent timid si genul vorbaret si cu sufletul larg deschis; oameni superficiali;cei din prima categorie sunt niste idivizi foarte reci, aproape lipsiti de sentimente, cruzi; cei din categoria 2 sunt sinceri, joviali si si-ar da si pielea de pe ei pentru a-si ajuta prietenii; sunt de obicei repeziti, chiar si in modul de a vorbi; nu  cunosc femei sagetator;

- capricorni: femeile sunt gingase , sensibile, tolerante, intelegatoare , echilibrate si ponderate; barbati nu prea cunosc in aceasta zodie iar cei pe care ii stiu ma agaseaza;

- varsatori: inteligenti, descurcareti, prefacuti, cu adevarate drame interioare, schimbatori, populari dar si singuratici,plangareti, stiu sa asculte;

- barbatii in pesti sunt calzi, timizi, boemi, aiuriti, foarte inceti in reactii, si cu un foarte mare noroc in dragoste; femeile in pesti…aici va las pe voi sa-mi povestiti.:)

Tu ce vezi cand te uiti la luna?

Initial credeam ca toata lumea vede acelasi lucru in forma “muntilor” de pe luna.Dar apoi am observat o anumita corelatie intre raspunsul la aceasta intrebare si starea de spirit curenta/viziunea asupra propriei persoane/ idealurile si visele celui care raspunde. Dupa ce am trecut de reactia contrariata sau uimita a celor carora le-am pus aceasta intrebare, am intocmit o listuta cu raspunsuri . Ar putea fi expandata, dar va las pe voi eventual sa o completati.

un chip trist

o femeie care spala rufe intr-un lighean

un iepuras

un uter cu un inceput de bebe

Pink Floyd – The Dark side of the moon

Nu o vad

Ca e plina..si imi da fiori..

Barbatii nu se uita la luna

corpul unui om

gratie si singuratate

un soare fara raze…sec

pata mea de pe picior

un lup care urla